Astazi trebuia sa fie ziua lui norocoasa. Era sigur de asta. Toata saptamana trecuta o voce ii tot spunea ca o sa i se pregateasca ceva bun. In capul lui ceva zumzaia placut. Nu de putine ori s-a trezit ca vorbeste de unul singur ,ca raspunde unor voci ale caror chipuri ii sunt ascunse. Lucruri absolut normale inaintea unei perioade de felul acela.
Mai trecuse pe acolo . Ceva ii tot spunea ca zona accea e destul de buna pentru… Trecea de doua, trei ori . Dupa micul dejun, dupa pranz si seara, cam pe cand soarele se pregatea sa apuna in spatele campiei si a lanurilor verzi. Nu era un drum prea circulat de masini, ceea ce era bine. Nu a vazut decat un camion cu cisterna in timpul plimbarii de dimineata. In rest doar cativa trecatori, zilieri la fermele din vecinatate. Si astazi cei doi copii pe bicicletele lor. Nici ca se putea mai bine.
Avea mereu in torpedo o sticla de cloroform si o carpa moale. „Pentru orice eventualitate” isi spusese atunci. Uite ca azi i-a prins bine. I-a depasit pe cei doi copii si a oprit undeva in fata lor, cam la vreo 300 de metri distanta. A oprit masina insa a lasat motorul sa mearga . A scos sticla si carpa din locul lor si le-a pregatit. A pus o harta pe scaunul de langa el si sprayul paralizant . S-a uitat in oglinda si i-a vazut pe cei doi apropiindu-se. A zambit , bucurandu-se ca are geamuri fumurii la masina. Si in oglinda retrovizoare zambetul lui parea cel al unui personaj din desene , de parca ar fi fost un Barney …
L-a prins intai pe baiat. Fara graba, metodic,ca un paianjen care si-a primit in plasa lui musca. L-a adormit si l-a pus pe bancheta din spate cu o grija pe care unii ar putea-o numi parinteasca, desi el nu era si nici nu avea de gand sa devina unul. Grija lui era doar cea a unui colectionar.
A vazut-o cum fuge . Stia ca ea n-o sa poata ajunge prea departe asa cum era, insa sclipirea unui parbriz indepartat l-a facut sa simta un fior de gheata pe sira spinarii. „Se apropie .” A luat bicicletele si le-a pus in portbagaj. Apoi s-a indreptat in pas vioi in lanul de porumb. Cand celalalt vehicul a trecut pe langa el si cei doi soferi s-au salutat din priviri, el nu parea altceva decat un tata cu o fiica ce sufera de rau de masina.

Cand a pornit spre „casa” lui aproape credea ca era ziua lui de nastere. Sau ca Dumnezeu l-a binecuvantat. Insa pentru cineva ca el, Dumnezeu era de mult ingropat, doar o fosila.

Post Your Thoughts