Rashid traia din mare. Se considera intai de toate un om al marii , fiinta pe jumatate om , pe jumatate peste. Fusese nascut in preajma marii, mama sa fiind cuprinsa de durerile nasterii in barca cu care ieseau sa pescuiasca in larg. Apoi , pe cand pruncul abia scos din pantece era aratat lumii intregi ,inca legat de trupul mamei prin cordonul datator de viata , ploaia calda a fost prima care l-a infasurat , care l-a botezat. Din lichidul din pantece , in lichidul ploii.

Tatal lui Rashid era un culegator de perle si , chiar daca prin mainile lui treceau atatea bogatii , nu fusese niciodata tentat de aceasta. Prefera linistea din barca in locul haosului orasului.
Baiatul a invatat tot ce trebuia sa stie de la el. Nu a incercat sa il trimita la scoala caci pruncul nu se simtea atras de fel de claustrofobia salilor de clasa, a inghesuielii umane. Ura mirosul de transpiratie, praful si caldura.

La inceput Rashid nu statea decat la suprafata, avand grija de ustensilele tatalui si veghind din „norul” lui miscarile gratioase ale barbatului de jos. Si uneori atipea , soaptele valurilor spunandu-i povesti din trecut despre pirati si capitani , despre duhuri ale adancului si comori.

Seara, pe plaja, in fata colibei , cand focurile se aprindeau sa ii incalzeasca iar masa saracacioasa fierbea incetisor, cativa dintre cei mai batrani pescari si cautatori de perle se adunau si incepeau sa spuna povesti despre cei care au fost, aducandu-le in acelasi timp aminte celor vii ca marea care ii hranea se poate la fel de usor hrani cu ei. Lui Rashid ii placea sa ii asculte, nu de putine ori insa , atunci cand unul din pescari se pornea sa povesteasca, baiatul se trezea ca stie deja finalul. Abia pe urma isi aducea aminte de soaptele din vis. Se ghemuia mai bine in bratele mamei sau ale tatalui si inchidea ochii ca pentru a vedea mai bine cuvintele povestii. Inainte sa adoarma  nu reusea decat sa auda marea care il chema

Rashid a fost nevoit sa isi abandoneze copilaria atunci cand tatal a murit .

Zorii zilei i-au prins in larg, vaslind catre un nou loc. Nimic nu parea sa prevesteasca tragedia , desi Rashid se simtea putin ciudat. Marea care pana atunci nu incetase sa-l cheme , astazi parea tacuta. Vedea valurile cum se formeaza in jurul barcii, putea sa vada vaslele care loveau taria apei si totusi niciun sunet nu ii ajungea la urechi.

L-a lasat pe barbat sa sara. L-a putut vedea cum da din picioare si brate cautand sa isi adapteze corpul mediului strain. L-a vazut cum a gasit reciful si cum a inceput sa scormoneasca prin animalul acela . A vazut prima scoica scoasa. Nu a vazut insa ariciul de mare. Un ac lung si subtire. O convulsie, doua, bule de oxigen ce se grabesc la suprafata si apoi tatal care le urmeaza plutind incet. A murit pana sa atinga tarmul.

Post Your Thoughts