Astazi te-am prefacut in foaia de hartie pe care imi scriu mereu povestile.

Spune-i nestiinta, spune-i vorba in vant. Ca un vrajitor priceput in incantatii nefolositoare, astazi te-am transformat intr-o simpla foaie alba de hartie, obiect esential realitatii mele, fara sa imi dau seama ca astfel, imi incalc legamintele facute candva in miez de noapte, ca rup tratatele de pace pe care le-am semnat peste campul de batalie al patului. Dar poate ca asta e una din penitentele unui amant, caci realizez, abia acum, cat de timid sunt in fata trupului tau pur, alb, virginal, aflat din nou sub buricele degetelor mele. Si oricata pofta am de tine, oricata foame de linile tale pline am, nu ma pot atinge. Nu te pot atinge. Atitudinea ta rabdatoare, calma, sub clapele masinii mele de scris, capacitatea puritatii tale, de rang divin fara indoiala, capabila sa dea nastere sau sa omoare in ghemotoace aruncate la cosul de gunoi, ideile, cuvintele, faramele inimii, bucatile limbii unui om, pare gata oricand sa ma pedepseasca. Si ca sa nu mai vorbesc de subtirimea trupului tau, tais de sabie japoneza… Asa ca astept.

Astept ca de dincolo de fereastra apartamentului meu, de dincolo, de afara, din noaptea cu parfum de tei si cearsafuri umezite de somn si vise, ca de undeva din zona coordonatelor geografice ale unui dreptunghi imaginar pline de puzderii de stele, marginit de meridiane si paralele la fel de ireale, ca de undeva din adancimile inimii, ba nu, din adancimile rationale ale mintii mele, sa vina un semnal.  Un semnal ca finalitatea acestei confesiuni nu este altceva decat binecuvantata alinare a insomiilor si nu regasirea ei in adancurile sertarului de jos, cel cu incuietoare si cheie de argint, a burduhanosului meu birou. Trupul tau, acoperit de cuvintele degetelor mele, inchis in intunericul de sub birou, ti-ar fi mai degraba iad. Nu, nu o sa-ti trimit niciodata aceasta scrisoare. Nu voi lasa niciodata aceasta parte a trupului tau sa cada in mainile celuilalt barbat. Sunt un copil, egoist si prost, stiu. Dar de frumusetea trupului tau, pe care in seara asta, spre deosebire de alte seri, il imbrac in hainele dantelei inimii mele, nu vreau sa ma bucur decat eu. Chiar si daca va fi pentru cateva clipe, caci semnalul pe care il asteptam a intarziat, iar tu vei fi condamnata, de josnicia mea, la uitarea cu lacat de argint. Ma voi bucura de tine doar eu.

Post Your Thoughts