Am cazut din Paradisul meu… intocmai ca cei dintai ingeri, din mandria mea , din incapatanarea mea, am comis cel mai mare pacat …am luat viata unui om.

Pana in acel moment, pana la acea noapte , am fost un tip normal, sau ma rog, asa ma consideram . Cunoscusem cu ceva timp in urma o fata , prima fata din viata mea si de care eram indragostit nebuneste, iar ea era intregul meu motiv de a mai trai. Da, pana atunci nimic nu mi se intamplase , eram mereu tipul  din spatele salii, cel care se ascunde mereu, cel prea timid… Iar faptul ca ea a aparut in viata mea intocmai ca un inger… stiu ca exagerez, dar asta a fost pentru mine, m-a schimbat complet.

In seara aceea tocmai iesisem in oras, pentru prima data, dupa vreo 2 saptamani de ploi necontenite, de parca Dumnezeu desi ii facuse un legamant lui Noe, a uitat de el si S-a pornit pe inecat relele lumii. Eram atat de fericit in seara accea, incat atunci cand am mers sa ma intalnesc cu ea , nimic din jurul meu nu mai conta, totul era perfect, doar pentru ca ea era perfecta. Perfectiunea impartasea si binecuvanta hidosenia preschimband-o.

   Nu eram atent la nimeni din jurul meu  ci ma uitam doar la ochii ei , avea niste ochi caprui atat de frumosi , incat fiecare secunda, fiecare minut pe care il vedeam , mi se parea dilatat ca un an , o era… eram nemuritor in ochii ei. Iar vocea lui aparu de nicaieri…

  Intai s-a legat de mine, binenteles am tacut, eram mult prea obisnuit cu insultele unora ca el asa ca inca vreo 2-3 cuvinte nu m-au lovit atat de tare, insa atunci cand a spus acele cuvinte despre ea, am simtit… am simtit cum in stomac tocmai mi-a aparut o bila de venin… nu, nu venin, otel topit intr-o contiuna miscare si atunci mandria mea, a dat nastere la furie si … l-am lovit.

   Binenteles ca pumnul meu nici macar nu i-a lasat o urma insa l-a infuriat si din doi pumni de-ai sai am fost jos… apoi bataia cu picioarele peste spate, stomac, fata… si tot ce puteam auzi erau tipetele ei si vocea lui care o ameninta ca daca nu tace in momentul ala ea va primi altceva… Nu am mai auzit decat palma lovindu-i obrazul iar varful de bocanc ce mi-a lovit ficatul m-a facut sa lesin.

   M-am trezit a doua zi la spital , ea fiind ca de obicei langa mine, tinandu-ma de mana. Cand i-am privit chipul lovit mi-am adus aminte de sunetul  palmei lui lovind-o iar bila de otel s-a pus iar in miscare… Am intrebat-o daca ea e bine, a tacut si mi-a spus ca nu conteaza. Iar de atunci nu m-am mai gandit decat la el …

  Furia mea… de fiecare data cand ma uitam in ochii ei , ea imi evita privirea, apoi mangaierile noastre au disparut incet-incet  si ceva parca a disparut…iar noi ne-am ratacit unul de altul … ea ma acuza ca sunt mereu prea rece … mereu cu mintea aiurea… si ca mintea mea are niste ochelari de cal …  ca eu sunt cel schimbat …ma acuza ca nu sunt eu cel din spatele figurii mele, ca ceva in mine s-a schimbat si ca nu ma mai recunoaste… Si cum sa ma mai recunoasca , daca singurul gand era sa ma razbun pentru ca el ii facuse rau …

In seara cand ea a plecat de langa mine … ei bine … atunci l-am vazut pentru prima data pe diavol , uitandu-se la mine din oglinda si razand.

Din acel moment totul e neclar in mintea mea… cutitul … asteptarea in intunericul noptii … panda … iar atunci cand i-am simtit mirosul , cand i-am auzit mersul pe caldaram … pur si simplu m-am aruncat pe el  spintecandu-l ,lovindu-l fara mila , lovindu-l pana ce furia mea s-a topit incet, dizolvata de sange.

     Am fugit, am aruncat cutitul si am plans … am plans cu lacrimi amare in seara aceea , pentru ca pierdusem Paradisul pentru eternitate…

  … Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.

Post Your Thoughts