Ma gandeam … stii la ce ma gandeam ? Nu, nu la pagina rupta din ziarul de ieri si nici la cele doua gemene martiene ale doamnei Escudera de la etajul 6 a blocului de vis- a-vis, desi ai dreptate in ceea ce priveste aparitiile ciudate ale celor de dincolo. Stii la ce ma gandeam ?  La o dimineata. La o dimineata de luni. Ba nu, de marti.Ba nu, de miercuri… la o dimineata ce apartine fiecarei zi a unei saptamani inscrise in culori sterse de soare, pe fila calendarului din bucatarie. La o dimineata cand ma voi trezi fericit. Ma gandeam la fericire…

Stiu, stiu ce crezi si de ce incepi sa razi pe infundate, dar nu, nu am innebunit, sunt poate doar putin ametit de anasonul cu gust de iasomie pe care mi l-ai turnat aseara in pahar si care sta si acum, rasuflat, pe masa din sufragerie, lasandu-si urme circulare de picior, amprente de sticla umeda, pe cartea de istorie cumparata.

Ma gandeam, cu cea mai mare seriozitate la dimineata cand m-am trezit fericit, desi, inca nu am avut parte de ea caci uite, nu stiu cum sa-ti explic acum intreaga teorie temporala care m-a inconjurat, care ne inconjoara in zorii astia, fara miscari de ceas, fara rotatii planetare, fara batai de inima sau umbre care sa ne spuna clipa.  Ma gandeam ce fel se va simti dimineata aceea in cosul pieptului meu, in locul acela special, denumit anatomic de niste coordonate din calciu, vertebre sau coaste, sau mai stiu eu ce alte rotite zimtate ne formeaza. Ma gandeam ca in dimineata aia de fericire te voi simti patrunsa prin fiecare por al fiintei mele si ca respiratia ta somnoroasa, fierbinte, regulata, parfumata a vin, a dans, a sarutari, a buze, a carne sarutata, se va auzi mirific, noua, ca la inceputurile Pamantului pe care calcam, tu Eva si eu Adam, proprietari al unui paradis de aproximativ doi pe unu jumatate. Si ca degetele tale se vor simti in atingeri fara definitii in niciun roman de dragoste, nici tumultoase, nici timide, nici fierbinti, nici reci, nici electrizante, nici jucause, pline doar de o senzatie de insatietate dupa mine, dupa pielea mea, dupa parfumul meu pe care l-ai urmari prin toate camasile din sifonier. Si ca bratele tale vor cuprinde raze noi de soare.

Ma gandeam ce fel se va simti zambetul tau in dimineata aceea. Pe jumatate visator, simplu si totusi frumos, compus in simplitatea sa de o complexitate paradoxala de fericire sincera, doza suficienta pentru vitaminizarea sufletului meu.

Si tu stai acum pe fotoliul tau preferat, cu picioarele sus, pe piedestatul tau de catifea si razi… razi de mine, ca sunt naiv si indragostit iremediabil de tine, adolescentin si poetic, lucru nedem pentru o inima atat de batrana ca a mea.

Ia-ma, mai degraba,  sa dansam pe covorul persan din sufragerie, sa ma alinti, caci stii cat imi e de greu sa-ti scriu sperantele mele.

Post Your Thoughts