Prima data actionase din impuls si asta era sa-l coste scump caci soldatul plapand si visator se aratase mult mai bataios pus in fata mortii. Instinctul de conservare al acestuia aproape ca il costase.

De atunci insa s-a invatat minte. Cu fiecare noua impartasanie pe care o lua, ca un bun crestin ce era nu lasa niciun post sa treaca fara ca sa il primeasca pe Dumnezeu in el, a invatat , s-a perfectionat. De exemplu toate victimele sale trebuiau sa fie tinere. Avea o oroare de batranete , de riduri si ca un bun bucatar , considera ca o bucata de carne frageda imbogateste prin savoarea ei felul de mancare. Nu conta pentru el ca erau barbati sau femei, caci avea un sarm aparte ce il facea placut de ambele sexele. Nu alegea niciodata persoane corpolente caci ura stratul de grasime ce inconjura si strangea ca intr-o menghina inima. Nu alegea niciodata copii, caci atunci s-ar fi terminat totul pentru el , un streang sau mai simplu un cutit in piept. Avea totusi o morala.

Inainte de a opera isi adormea intotdeauna victimele. Stia ca nu aveau sa inteleaga de ce fusesera alesi sau de ce trebuia sa se intample asta. Ceilalti nu aveau cum sa inteleaga credinta lui. Considera ca atunci cand ii sacrifica pe masa de otel, rece si mereu curata, se aseamana cu unul din acei preoti maiasi ce savarseau sacrificii in varful unei piramide pentru ca Soarele sa rasara si a doua zi. Indeplinea o taina. Nu pastra decat putin sange pe care il sorbea dintr-un pocal special facut pentru asta si inima, salasul in care oamenii il primeau pe Dumnezeu. Restul trupurilor era ingropat.

Post Your Thoughts