– De ce ai făcut-o?

Bazil nici nu îşi dă seama când lângă el s-a oprit Contele. Nu i-a auzit paşii. Nu dormea, nu acesta e motivul pentru care se arăta atât de surprins acum, doar că… era cu mintea aiurea.

– Poftim?

– Ai rămas dator cu o poveste pentru seara asta. Aş vrea să îţi aflu motivul pentru care ai ajuns aici, de atât de departe. Nu te cred un hoţ oarecare sau un criminal sângeros cum e Bronson… sau cum era… încă nu avem de unde şti ce s-a întâmplat cu ceilalţi… nu te cred că ai venit aici pentru salariul destul de mare, sau pentru că vrei să te dovedeşti curajos, ca mine. Tu ai altceva pe suflet…

– Nu am nimic ascuns…

– Până şi bobul de nisip ascunde ceva… el, dorinţa de a fi din nou sub apă sau între fălcile unei scoici gata să se transforme în perlă… nu-mi spune că tu nu ascunzi nimic. Vrei ceva de băut? Contele îi întinde prin întuneric o sticluţă de alamă care străluceşte anemic în lumina lunii ascunsă de nori.

Post Your Thoughts