Cartierul General al Legiunii Străine

Sidi-Bel-Abbes, Algeria Sept. 8. 1901

Către Col. A. Laberger Corpul Expediţionar 18, Paris

Niciodată nu am fost atât de presaţi precum suntem acum. Pe un teritoriu atât de vast, am fost nevoiţi să ne întindem trupele, subţiind din ce în ce mai mult numărul soldaţilor pe care să îl lăsăm în urmă, să ne apere spatele şi liniile de aprovizionare. Iar rebelii cunosc asta.

Suntem atacaţi zi de zi, în câte 20 de locuri simultan, de grupuri a câte 500 de rebeli, pierzând în fiecare zi din ce în c mai mulţi oameni, neavând cu cine să îi pot înlocui, neavând cum să le aduc liniştea pe care unii şi-o doresc. Suntem cu toţii legionari însă… luptăm de 3 luni încheiate, fără odihnă, în mijlocul deşertului numai că nu putem să-i oprim pe rebeli şi să stingem odată văpaia aşa care a cuprins ţara.

Pe toată linia dintre Oran şi In-Salah, forturile sunt distruse unul câte unul, încetul cu încetul fie de către furtunile de nisip fie de către rebeli sau echipamentul care nu vrea să funtioneze în cuptorul ăsta. În 12 forturi au fost semnalate explozii în cadrul depozitelor de armament. Obuzele se încing prea tare şi explodează singure.

De parcă nu e suficient, suntem blestemaţi de către femei şi copii cu o moarte crudă în deşert, sfâşiaţi de djinni sau înghiţiţi de furtuni. Circulă poveşti printre oamenii mei despre un nor care îi face pe oameni să dispară cu totul de pe faţa pământului şi de care nu ai unde să fugi.

Totuşi, vom rezista până la ultimul om… fiecare fort va deveni un Camaron.

Cerem întăriri de urgenţă, provizii suficiente pentru următoarele luni şi medicamente căci e din nou sezonul febrei.

Pentru Franţa

Chartres

Post Your Thoughts