Niciodata nu au crezut ca un cosmar se poate adeveri. Desigur, au auzit de atatea ori spunandu-se „ am trait un cosmar atunci cand …”,o fraza atat de des folosita in zilele acelea peste tot, la televizor, la stiri, in ziare. Lumea intreaga nu mai avea alte parti bune . Nu avea altceva decat „cosmaruri” de impartit in stanga si in dreapta, ca niste bomboane de Ziua Mortilor.

La varsta lor nu erau insa preocupati de ce striga in gura mare acea doamna cu o coafura ridicola de la stiri. La 12 ani nu esti interesat de razboaie si de crize finainciare. Nu te intereseaza ca pretul petrolului a crescut sau ca nu stiu care politician e acuzat de spalare de bani si deturnare de fonduri. La varsta aceea , mai ales vara, nu iti sta mintea decat la hoinareli, la apele reci si cristaline ale unui lac si probabil la ce film interesant ar mai rula sambata viitoare la cinematograf.

La varsta lor cosmarurile populeaza noptile furtunoase. Nu au infatisarea unui tip la vreo 35 de ani , cu un inceput de chelie in parul sau blond murdar, nu au infatisarea unui tip jovial, un turist sau cineva din afara orasului care le cere indrumari. Si ce e mai important e ca ,in mod normal, atunci cand deschizi ochii ele dispar. Nu continua sa iti ranjeasca in fata.

Post Your Thoughts