De şapte ani încoace, în judeţul Alba se desfăşoară un eveniment aparte: Festivalul Cetăţilor Dacice din Cricău. Am tot văzut pe la TV câte o secvenţă de la acest festival şi spuneam că trebuie neapărat să merg. Dar n-am reuşit să ajung până în această vară, dar e bine şi aşa. Au fost două zile la foc continuu, dar am ajuns, în sfârşit, în faţa laptopului, să vă povestesc cum a fost la Cricău.

Pe scurt, Festivalul Cetăţilor Dacice înseamnă două zile de cascadorii ecvestre, demonstraţii de lupte daco-romane (cu personaje, în adevăratul sens al cuvântului), ritualuri şi dansuri cu nimfe, târg de meşteri, concerte, ateliere, nelipsiţii mici şi multă, multă voie bună. La fiecare ediţie a evenimentului, cinci cetăţi dacice – Cetatea de Baltă, Cugir, Săscior, Cricău, Ighiu – se luptă pentru locul I. Cetatea câştigătoare organizează următoarea ediţie a festivalului şi vă daţi seama că e ditai mândria.

Echipele sunt formate fiecare din câte cinci “daci”, iar competiţia e foarte strânsă. Cel puţin între Cricău şi Cetatea de Baltă, competiţia e atât de mare încât poate fi asemănată cu un derby Steaua-Dinamo. Spre suprinderea unora, în acest an a câştigat Ighiul – deci în 2014 ne vedem acolo, da? Cei mai simpatici sunt cei de la Cetatea din Cugir, care ies mereu pe ultimul loc. DAR, pentru acel loc se bucură, dansează şi sărbătoresc de parcă ar fi nu ştiu ce victorie.

Înainte cu două săptămâni de festival se organizează cantonamente. Fiecare cetate primeşte arcuri şi săgeţi sportive, pentru a se antrena. Toate sunt declarate şi au regim de arme. Culmea, nu sunt deloc ascuţite, dar dacă vrei să loveşti pe vreunul în moalele capului cu o săgeată, îl cam nenoroceşti.

Pe lângă competiţia cetăţilor dacice, la festival se mai pot urmări şi diferite demonstraţii daco-romane ale trupelor de reenactment, cu personaje costumate ca pe vremuri. Au fost prezenţi cei de la Terra Dacica Aeterna din Cluj-Napoca, Legiunea a XIII-a Gemina – Apulum din Alba Iulia, nimfe de la Zalău ş.a.m.d. Din ce am aflat şi am văzut eu, faţă de ediţiile anterioare ale festivalului, anul acesta s-au alăturat împăratul Traian şi Garda Pretoriană, veniţi tocmai de la Roma, şi o echipă de reenactment din Polonia, care reprezentau barbarii.

Un lucru impresionant e că toţi fac aceste lucruri prin voluntariat. Mai mult, ca un exemplu, cei de la Legiunea a XIII-a Gemina din Alba Iulia nu se adună doar o dată pe an, pentru a participa la acest festival. Nu. Ei sunt omniprezenţi de-a lungul întregului an prin oraş, fiind deja asociaţi cu imaginea Cetăţii din Alba Iulia. Au ajuns inclusiv în mall şi sunt deliciul celor mici. Unii ar spune că e o joacă ceea ce fac ei, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Prin spectacolele şi demonstraţiile lor atrag foarte mult şi fac bine turismului, evident. Am aflat că în acest an s-a înfiinţar şi tabăra de daci în Alba Iulia, denumiţi Lupii de Fier ai Apoulonului. Că dacă erau romani, trebuiau să apară şi dacii, corect?

Dacă până acum v-am povestit ce mişto e acest festival, mă simt datoare să scot şi un minus la suprafaţă. Nu mă refer aici la spectacolele şi demonstraţiile evenimentului, ci pur şi simplu la partea de organizare. Nu mi-a plăcut că, deşi era evident că va veni multă lume în Cricău, nimeni nu s-a gândit să amenajeze o parcare în zonă. Pe o rază de vreo 2-3 km, atât sâmbătă, cât şi duminică, erau sute de maşini parcate pe marginea drumului. Pe mijloc se circula extrem de greu, ca să nu mai pun la socoteală zecile de oameni relaxaţi, care se plimbau tot pe şosea, printre maşinile care se aflau în mişcare. În Cricău, în sat adică, era durere. Şi aşa sunt destul de înguste străzile pe acolo, mai erau şi pline de maşini parcate haotic. Cred cu tărie că acest aspect se poate corecta şi sper că în 2014, la Festivalul Cetăţilor Dacice care va fi organizat la Ighiu, lucurile vor sta altfel.

Post Your Thoughts