Nu se vedea diferit de ceilalţi cu nimic. Chiar dacă prefera să stea cât mai mult timp închis în dormitorul său, cu ochii pe cele două monitoare, sau la fereastră cu un mic telescop. Până în ziua când a dat de definiţia celor ca el. Era un voyeur.

Se amuza să citească faptul că era considerat un caz mintal. Ce făcea rău ca să fie privit aşa? Oare nu şi ceilalţi erau ca el? Îngropaţi în fotolii şi canapele, urmărind… şi aici i se părea că găseşte întreaga savoare a glumei… privind zi şi noaptea pe posturile naţionale zeci de imagini ale altor oameni cum îşi petrec zilele şi nopţile. De ce numai pe el îl acuzau? În ambele cazuri era vorba de fantezie. Doar că ei îi puteau pune punct închizând ecranul… el nu.

La aproape un an şi ceva după ce o cunoscuse, fu martorul primei crăpături în zidul solid al mariajului. Camerele plantate pentru a doua oară, în zone noi de data aceasta, îi dădură întreaga imagine a crizei. El venise beat iar ea plângea încuiată în cameră. Se certau şi ţipau unul la celălalt prin uşă. A doua zi Dan a plecat.

Se simţea îndatorat să se apropie de ea, măcar acum. Îşi pregătise un adevărat discurs cum că Dan nu o merita dacă îi putuse face asta. Şi se apropie de uşă.

– Bună ziua.. îmi cer scuze de deranj… soţul dumneavoastră e acasă? Aş vrea să îi cer ajutorul pentru câteva clipe…

– Îmi pare rău, Dan a trebuit să plece cu afaceri… (îl minţea, căci el ştia motivul), nu e acasă acum şi nu o să fie în următoarele zile domnule…? (cât de bine putea să joace teatru în faţa sa, prefăcându-se acum că nici măcar nu îl mai recunoaşte… toate astea nu îl făceau decât să o dorească mai mult).

– Păi sunt vecinul dumneavoastră de alături… îi zâmbi el, un zâmbet ce parcă spunea „o, dar nici nu ştiam cât de vicleană poţi fi şi totuşi îmi place”

– Îmi cer scuze.. nu prea v-am văzut…

– Munca mă obligă să stau mai mult între patru pereţi, pot spune că biroul meu e ca acasă…

– Îmi cer scuze dacă nu sunt în stare să întreţin o discuţie cât de cât coerentă.. de fapt… dacă aţi vrea să revenit poimâine sau cam aşa.. Dan se va reîntoarce acasă şi sigur vă va împrumuta ce aveţi nevoie…

– Oh… atât de târziu? Aveam nevoie acum.. o problemă cu instalaţia electrică.. mă întrebam dacă soţul dumneavoastră nu are un cleşte din acela cu gură mică, pentru tăiat şi scos izolaţia de pe cabluri…

– Nu ştiu… nu cred…

– V-aş fi recunoscător dacă mi-aţi arăta unde îşi ţine el sculele.. îl pot găsi şi.. vi-l înapoiez înainte ca el să-şi dea seama de lipsa lui…

– Ok… urmaţi-mă.

Post Your Thoughts