– De unde zici că vii? De la raion? Şi cine te-a trimis? Nimeni… un bărbat tânăr ca dumneata, călătorind singur în serile de toamnă, vizitând case de bătrâne… Spui că eşti profesor? Eşti prea tânăr pentru unul… aaa, aşa zii domnule, te pregăteşti să devii unul. Şi ce treabă ai domnule profesor cu o bătrână oarbă, încreţită, puturoasă ca mine? Cauţi ceva se vede… şi tu eşti unul dintre cei care caută plutonul ăla de soldaţi? Desigur, ce altceva ai căuta prin dealurile astea. Hai… treci mai aproape, ia un loc pe laiţă cât jidări focul, e frig în seara asta… toamna nu iartă, trece ca un cuţit prin oase, mai ales prin cele tinere care nu-şi dau seama decât atunci când ajung stafidite. Dar aşa e omul, când e în putere rage ca un leu şi stăpâneşte pământ, animale, pădure… iartă babă, că de mult nu am mai avut musafiri şi mă mai pierd în vorbe. Întinde mâna, ia o cană de lut de pe cuptor şi aşteaptă puţin până ce scot sticla aia de vin… îmi e din ce în ce mai greu să o găsesc acum, de fapt îmi e din ce în ce mai greu să mă găsesc şi pe mine. Când eram fată aveam ochii frumoşi, acum… îi am acoperiţi de albeaţă. Ţie cum ţi se par? Nu, nu te speria, baba chiar de-ar vrea nu mai poate sări pe tine… şi chiar de ar putea, ce să facă? Hahahaha, ce sfioşi îmi sunteţi… E tare vinul? Îţi place? E băutură de bărbat…

Şi zii aşa… cauţi poveşti despre război. Poveşti, da, da… căci soldaţii ăia nu au fost altceva decât o poveste. Ce vă face să credeţi că pur şi simplu nu au ajuns niciodată pe aici, sau că nu s-au săturat de lupte şi au lăsat totul baltă pentru mame, soţii şi copii ce îi aşteptau pe acasă? Sau… poate că au găsit ceva prin pădurile astea iar copacii după cum ştii, sunt muţi şi orbi… Vreţi dovezi… vreţi să vă asiguraţi… căutaţi comori. Cauţi poveşti…

Ei bine, baba ştie doar una… ţi-oi spune imediat, aşteaptă doar cât ies puţin până afară… numai bine fierbe şi apă în ceaun… pun de o mămăliguţă… scot şi nişte brânză de la putina… să-ţi placă. Cum adică să nu mă deranjez? Îmi eşti oaspete iar prin părţile astea oaspeţii se îngrijesc. Când eram eu copilă, oaspetele se hrănea, se îmbrăca, dormea chiar în pat cu nevasta gazdei dacă vroia… era o lege sfântă, căci oamenii mergeau pe atunci mult şi nu ştiai pe unde înserezi… hai, aşteaptă-mă puţin aici şi am să vin imediat.

Post Your Thoughts