Am regasit-o  in barul de pe strada Mendoza. Era regina rochiilor de catifea, cu zambetul ei albastru si carliontii de neon. Dansa ca nimeni altcineva, intr-un alfabet de miscari electrice, in ritmul clarinetului, punctand cu soldurile ei sotronul muzical al clapelor de pian. Mi-am dat seama ca nu e ceea ce pare, sub umbrele sterse ale candelabrelor, ca pe sub materialul rochiei ei, pe care imi umblau acum degetele, sta un jaguar, un vanator de temut si ca atunci cand isi punea bratele lungi si moi pe gatul meu si isi lasa tamplele pline de sudoarea zapuselii si a dansului pe pieptul meu, nu face altceva decat sa isi ia in stapanire prada, dar am lasat-o. Jocul asta dintre noi  imi placea.

Ne-am urmarit reciproc, in noapte, prin padurea tropicala a caselor, blocurilor adormite, pe strazi si bulevarde, pana la apartament, pasind zgomotos, ferindu-ne, unul si altul ,de capcanele de lumina ale felinarelor. Ne-am adulmecat pe drum,  reciproc, parfumul pielii ca sa ne ghicim dorintele de noapte, iar pieptul ei avea savoarea incandescenta a mentei si pastra amintirea unui pranz gol, la plaja, pe patura cadrilata , cand soarele era la inceputul timpului. Ne-am intins reciproc piedici in intuneric, brate si degete care sa prinda si sa framante, sa cuprinda , sa gadile, sa alinte, sa mangaie, sa ispiteasca, sa intareasca senzatii si inimi. Insa…

M-a prins pe scari, in fata usii, in capcana intinsa, cu maiestrie, a furoului ei de satin, lepadat cu zambete de diavolita  si promisiuni de coapse pline, in fata picioarelor mele. Iar mainile mi le-a legat cu soapte si cu noduri de cravata ca sa nu-i scap  de sub buzele si de sub dintii ei micuti in timp ce ma purta spre pat. S-a hranit din mine, cat in departare oceanul tuna pe faleza si a gustat din mine , cat discul lui Coltrane cu ale lui Favorite Things a continuat sa ingane noaptea, iar inainte sa adoarma, s-a asigurat ca pe ramsita de inima mestecata,  pe care mi-o mai lasase in piept, se aflau urmele viselor ei, ca sa nu cumva sa uite drumul in seara urmatoare.

Zorii si zgomotul tramvaielor par sa nu o deranjeze pe femeia mea jaguar, cu zambetul albastru si carliontii umezi de oboseala care continua sa toarca, sub mangaierile mele.

Post Your Thoughts